Tu te-ascunzi pe sub copaci.
Ferestrele mi le păzești.
Aștepți să fac un pas, un gest.
Aceste jocuri le detest.
Tu n-ai răbdare să asculți,
Gura mi-o-nchizi când mă săruți.
Și ne iubim, ne iubim, când ne iubim
Ca niște surdo-muți.
Numai tu poți să aștepți,
Când zbor acasă.
Numai tu cu ochii tăi verzi,
Cu buzele gustoase.
Poezii de dragoste-mi scrii.
Poezii ca niște chinuri dulci.
Mai bine ar fi să-mi scrii prostii
Și să te duci.
Eu numai una îmi doresc:
Să te iubesc.
Să te visez, să te aștept
Și să-ți arunc săgeți în piept.
Numai tu poți să aștepți
Când zbor acasă.
Numai tu cu ochii tăi verzi,
Cu buzele gustoase.
Numai tu,
Tu mă-ncălzești.
Când mă dezvelesc, mă învelești.
Numai tu cu ochii tăi verzi.
Cu mâinile reci.
Cu mâinile reci.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o relație complexă, marcată de așteptare și dorință. Naratorul oscilează între afecțiune și frustrare față de persoana iubită, recunoscând în același timp unicitatea acesteia în viața sa.