Avionul de aur mă duce din casă,
Unde mă iubea mama.
De unde am fugit mireasă.
Copilăria pierdută s-a ascuns printre stele,
Eu vreau să o ating,
Dar sunt scurte mâinile mele.
Eu știu, amintirea nu moare.
Vântul vieții mi-a furat iubirea mamei.
Acum zbor în aer, în avionul de aur,
Zbor spre visul meu,
Constelația super-taur.
Avionul de aur mă duce înspre casă,
Unde îmi zicea mama:
„Copila duioasă”…
Inima fetiței mele saltă-n sus,
Atinge stele.
Mă bucur să o prind când seara cade obosită în mâinile mele.
Eu știu, fericirea nu doarme.
Vântul vieții mi-a adus fericirea mamei.
Acum zbor în aer, în avionul de aur,
Zbor spre visul meu,
Constelația super-taur.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul de copilărie și de iubirea maternă pierdută, căutând alinarea în amintiri și în urmărirea unui vis. Zborul cu avionul de aur simbolizează această călătorie nostalgică spre trecut și spre împlinire.