Alexandra Usurelu – Suflet, Rămâi Pur

Iubire, cred c-o să plouă
Sau, poate, o să ardă focul
Poate chiar cerul crapă
Și, atunci, să se scurgă norocul.
Sau, poate, va veni vremea
Celor neîntâmplate
Sau a păcatelor toate
Chiar dacă toate or să treacă.
Să știi că munții stau pe loc
Chiar dacă pietrele iau foc
Nisipul sub tălpi e cel mai fin
Doar după valurile ce vin.
Doar noi doi, numai un noroc
Ce niciodată nu pleacă
Între noi, orice-ar fi, o să treacă.
Iubire, cu semnu’ întrebării
De-o fi să privim totul
Sau dacă la marginea mării
Să pară că nu mai e locul.
Atunci va fi vremea
Să punem vorbele-n teacă
Și palma pe palma între noi
Orice ar fi, o să treacă.
Să știi că munții stau pe loc
Chiar dacă pietrele iau foc
Nisipul sub tălpi e cel mai fin
Doar după valurile ce vin.
Doar noi doi, numai un noroc
Ce niciodată nu pleacă
Între noi, orice-ar fi, o să treacă.
Suflet, rămâi pur
Pe sub praf și nori de fum
Suflet, rămâi pur
Și te împrăștie împrejur, împrejur
Da, da.
Să știi că munții stau pe loc
Chiar dacă pietrele iau foc
Nisipul sub tălpi e cel mai fin
Doar după valurile ce vin.
Doar noi doi, numai un noroc
Ce niciodată nu pleacă
Între noi, orice-ar fi, o să treacă.
Să știi că munții stau pe loc
Chiar dacă pietrele iau foc
Nisipul sub tălpi e cel mai fin
Doar după valurile ce vin.
Doar noi doi, numai un noroc
Ce niciodată nu pleacă
Între noi, orice-ar fi, o să treacă