Ne prind zorii
Și noi ne iubim prin mansarde
Penurii de timp
Se rup norii
Când ne auzim de aproape
Ce sunet sublim.
Exilați ne construim
Universul peste noapte
E normal să ne dorim
Când ardem.
Devin obsesii când e totul carnal
Ne leagă funii de iluzii trucate
Și poate vinul ăsta e prea amar
Că eu te vreau acum mai mult de o noapte.
Devin obsesii când e totul carnal
Ne leagă funii de iluzii trucate
Și poate vinul ăsta e prea amar
Că eu te vreau acum mai mult de o noapte.
Ne prind zorii în reverii
Strâns în brațe mereu să mă ții
Închid ochii ce simfonii
Eu nisipul, tu valurile mării.
Exilați ne construim
Universul peste noapte
E normal să ne dorim
Când ardem.
Devin obsesii când e totul carnal
Ne leagă funii de iluzii trucate
Și poate vinul ăsta e prea amar
Că eu te vreau acum mai mult de o noapte.
Devin obsesii când e totul carnal
Ne leagă funii de iluzii trucate
Și poate vinul ăsta e prea amar
Că eu te vreau acum mai mult de o noapte.
Ziua de mâine vreau să înceapă tot cu tine
Prefer aici, decât străină printre oameni
Pe jos petalele din trandafirii galbeni.
Ziua de mâine nu ne-o garantează nimeni
Prefer în doi, decât străină prin mulțime
Vorbim cu toți fără să ne audă nimeni.
Sensul versurilor
Piesa explorează intensitatea unei relații pasionale, unde dorința devine obsesie. Cuplul se refugiază într-o lume proprie, dar recunoaște efemeritatea momentului și își dorește ca această conexiune să continue.