Alex Velea – Neatent

Ai alt bărbat, știu
De-aia mă suni târziu
Doar atunci când îți răspund, eu mă simt viu.
Din cauza lui tot plângi
De-aia în brațe mă strângi
Nu renunți la el și inima mi-o frângi.
Cum cad hainele tale, cad picăturile de ploaie
Nicio furtună nu m-a mai lovit așa
Ai tocuri ascuțite, mi-ai pus pe inima ținte.
Dacă sunt, dacă sunt, dacă sunt neatent
Pot să mă îndrăgostesc
Dacă sunt, dacă sunt, dacă sunt neatent
O să te las să îmi adormi iarăși pe piept.
De ce nu poți să spui
Că n-o să mai fii a lui
Eu fiecare noapte îmi jur că-i ultima.
Și ești a nimănui
La dulci chinuri mă supui
E ciudat cum îți împarți tu inima.
Cum cad hainele tale, cad picăturile de ploaie
Nicio furtună nu m-a mai lovit așa
Ai tocuri ascuțite, mi-ai pus pe inima ținte.
Dacă sunt, dacă sunt, dacă sunt neatent
Pot să mă îndrăgostesc
Dacă sunt, dacă sunt, dacă sunt neatent
O să te las să îmi adormi iarăși pe piept.
Sunt un sentimental, poate de-aia sufar
Cu tine în special nu pot să mă supăr
Cu tine sunt pe val, dar mă înec după
Cu tine e fatal efectul de după.
Buzele prea roșii m-au mușcat de suflet
Și cel mai ironic e că n-am niciun regret
Cel mai rău îmi pare că nu-mi pare rău
Sunt idealul tău și te scot din realul tău.
Dacă sunt, dacă sunt, dacă sunt neatent
Pot să mă îndrăgostesc
Dacă sunt, dacă sunt, dacă sunt neatent
O să te las să îmi adormi iarăși pe piept