Nu pot inima s-o mint,
Sau să mai lupt cu ce simt.
Recunosc că nu mai pot de-al tău dor!
Simt nevoia să te aud,
Și-n brațe să te strâng,
Dacă nu te văd, îmi e teamă că mor!
Credeam că dacă-ai pleca
N-aș mai suferi așa,
Că n-am să te mai iubesc atât.
Dar mă chinuiesc mai rău,
Mi-e din ce în ce mai greu,
Vad că n-am putere să te uit.
Mi-e dor, mi-e dor de tot,
Și nu pot să suport
Gândul că am pierdut tot ce iubeam.
Și regret orice păcat
Care te-a îndepărtat,
Fericirea vieții mele-a plecat.
Vreau să te întorci,
Că doar tu poți
Durerea din suflet să-mi scoți.
Spune-mi unde ești,
Vreau să-mi vorbești,
Toată viața vreau să mă iubești.
Mă tot întreb unde ești
Și-n ochii cui privești,
Așa cum în ochii mei priveai.
Mă întreb dacă și tu plângi
Sau ți-a fost ușor să uiți
De iubirea mare ce mi-o purtai.
Plec pe străzi când noaptea vine
Și încerc să dau de tine,
Să-ți spun că și-acum eu te iubesc.
Dar mă întorc mereu plângând,
Că nici azi nu te-am văzut,
Unde aș putea eu să te găsesc?
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și regretul față de o iubire pierdută. Naratorul se confruntă cu durerea despărțirii și își dorește ca persoana iubită să se întoarcă, simțind că doar aceasta poate alina suferința.
