Ce mă fac cu ele, cu mândrele mele
Îmi fac zile grele, și numai belele.
Le-am iubit pe toate, fiind nemăritate,
Fete tinerele, dar și bătrânele.
Iar la poarta mea, bate bate potera
În sat sunt o haimană
Hopșa, hopșașa, iarăși am dat de belea
Am pus-o de-a binelea!
Mă bârfește satul că sunt om al dracu
Și că îmi stă capu la mândra lu’ altu
Am iubit o mie, cine le mai știe.
C-așa e bărbatu când îi calcă patu.
Iar la poarta mea, bate bate potera
În sat sunt o haimană
Hopșa, hopșașa, iarăși am dat de belea
Am pus-o de-a binelea!
Ce mă fac cu ele, cu mândrele mele
Îmi fac zile grele, și numai belele.
Le-am iubit pe toate, fiind nemăritate,
Fete tinerele, dar și bătrânele.
Iar la poarta mea, bate bate potera
În sat sunt o haimană
Hopșa, hopșașa, iarăși am dat de belea
Am pus-o de-a binelea!
Sensul versurilor
Cântecul descrie un bărbat care se bucură de viață și de aventuri amoroase, sfidând convențiile sociale și bârfele din sat. El este conștient de reputația sa de haimană, dar continuă să trăiască după propriile reguli.