Te-am ales, mândruța mea,
Că ți-e bună inima
Și ți-e dulce gura ca și mierea.
Bade, vorbă bună ai,
Fericita să te dai,
Sărutarea ta și mângâierea.
Tu meriți, mândruța dragă,
Florile din lumea-ntreagă
Să ți le aduc în dar, dacă-s putea.
Mi-e de-ajuns numai o floare
Și-o mică sărutare
Și să-mi spui „Te iubesc”, gurița ta (Bis).
Tu, mândruța, ai știut
Ce-am avut, ce n-am avut
Și-am rămas mereu tot lângă tine.
Zece vieți dacă trăiesc,
Tot pe tine te iubesc,
Eu nu vreau avere de la tine.
Tu meriți, mândruța dragă,
Florile din lumea-ntreagă
Să ți le aduc în dar, dacă-s putea.
Mi-e de-ajuns numai o floare
Și-o mică sărutare
Și să-mi spui „Te iubesc”, gurița ta (Bis).
Stele să-ți promit nu vreau,
Că nu pot să ți le dau,
Dar îți promit iubirea mea curată.
Crede-mă, badiță, zău,
Că-i de-ajuns sufletul tău
Să-mi fie avere-n viața toată.
Tu meriți, mândruța dragă,
Florile din lumea-ntreagă
Să ți le aduc în dar, dacă-s putea.
Mi-e de-ajuns numai o floare
Și-o mică sărutare
Și să-mi spui „Te iubesc”, gurița ta (Bis).
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o dragoste profundă și devotament față de persoana iubită. Vorbitorul nu are nevoie de bogății materiale sau promisiuni grandioase, ci doar de iubirea sinceră a partenerei.