Mă pune popa, mă pune
Să-i spun păcatele mele, lume vai
Da’ eu nu prea le pot spune
Că-s cam multe și-s cam grele, lume vai
Nu le pot spune pe toate
Chiar dacă aș vrea, nu le țin minte, lume vai
Și orice om are păcate
Om ești și mata, părinte, lume vai
De dragoste nu mă pot lăsa
Zece din cărți eu le-am citit
Mai păcat e să nu știi ce e dragostea
Fără dragoste nu poți trăi
Am făcut rele și bune
Că așa e omul, mai greșește-n lume
Cine-i om deștept și spune
Ăla om nu se numește, lume vai
Eu iubesc ce-mi place mie, că așa vrea Dumnezeu
Mie păcatele-mi știe, nu trebuie să i le spun eu, lume vai
De dragoste nu mă pot lăsa
Zece din cărți eu le-am citit
Mai păcat e să nu știi ce e dragostea
Fără dragoste nu poți trăi
La popa nu m-oi mai duce
Că mă pune să postesc, da’ lume vai
Când dragostea e așa dulce, el zice să nu iubesc, da’ lume vai
Că fac sau nu fac păcate, viața merge înainte, lume vai
Și mă judecă de toate, numai Dumnezeu, părinte, lume vai
De dragoste nu mă pot lăsa
Zece din cărți eu le-am citit
Mai păcat e să nu știi ce e dragostea
Fără dragoste nu poți trăi
Sensul versurilor
Cântecul exprimă conflictul dintre păcate și dragoste, punând la îndoială judecățile religioase. Persoana preferă să trăiască și să iubească, chiar și cu păcatele sale, considerând că dragostea este esențială.