Tată, vreau să-ți spun
Și tu, măicuța mea, vreau să mă asculți acum
Că bani nu v-am cerut
Știu că eram mic și lângă voi eram atât de fericit
Dar voi m-ați părăsit
Și-ați plecat să faceți averi, dar ați uitat.
Mama, mângâierea nu-i de cumpărat
Fericirea nu stă într-un bancomat
Tată, nu vreau banii, te-aș fi vrut aici
Când cad să mă sprijini și să mă ridici
Nu vreau banii voștri, banii sunt hârtii
Lacrimile nu se pot plăti.
De la joacă într-o zi,
Mă întorceam acasă fără să știu ce-o fi
Cee se va întâmpla
Doi străini plângeau, cu-n teanc de bani pe masă
Cu mine vorbeau, cu dor mă sărutau
Dar nu simțeam nici ură, nici iubire nu aveam.
Mama, mângâierea nu-i de cumpărat
Fericirea nu stă într-un bancomat
Tată, nu vreau banii, te-aș fi vrut aici
Când cad să mă sprijini și să mă ridici
Nu vreau banii voștri, banii sunt hârtii
Lacrimile nu se pot plăti.
Mama, mângâierea nu-i de cumpărat
Fericirea nu stă într-un bancomat
Tată nu vreau banii, te-aș fi vrut aici
Când cad să mă sprijini și să mă ridici
Nu vreau banii voștri, banii sunt hârtii
Lacrimile nu se pot plăti.
Mama, mângâierea nu-i de cumpărat
Fericirea nu stă într-un bancomat
Tată nu vreau banii, te-aș fi vrut aici
Când cad să mă sprijini și să mă ridici
Nu vreau banii voștri, banii sunt hârtii
Lacrimile nu se pot plăti
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul unui copil abandonat de părinți în căutarea averii. El nu își dorește banii lor, ci prezența și afecțiunea părintească pe care nimic nu le poate înlocui.