Când trec pe străzi trag hașiș
Și mă gândesc la amfetamină
Mă uit în jurul meu, simt că e ceva schimbat
Dar fără iarba lumea s-a întunecat.
Mă uit pe geam, mă uit pe jos
Îl văd pe fratele, îl văd pe Cos
Am realizat că viața mea decurge
Ca râul morții care încă curge
Sunt atent la oamenii adevărați
S-au umflat toți în pene, sunt chiar handicapați
M-am apucat de nebunii cu cocaină
O trag pe nas, simt c-am amețit
Trec pe trotuar, văd pitipoance
Le-ntreb dacă se ling cu tine și ele îți zic da, că le place
Vezi oamenii care fumează la greu
Ai vrea și tu să fii cu ei mereu
Sunt oameni care te iau la bună purtare
Și se uită la tine cu mirare.
Când trec pe străzi trag hașiș
Și mă gândesc la amfetamină
Mă uit în jurul meu, simt că e ceva schimbat
Acest București s-a-nfumurat.
ATENȚIE, a luat foc ceva
E inima care bate tot așa
Și am pulsul mare, simt că-s amețit
Ia zi-mi, fiule, mai spune-mi un pic!
Când trec pe străzi trag hașiș
Și mă gândesc la amfetamină
Sunt șocat de ce văd pe străzi
Toată lumea are propriile brigăzi.
Frate, uită-te în ochii mei și revino la realitate
Că n-ai cum să-mi spui că ai gândurile furate
Dar stai așa, te-am văzut în club
Cred că te-am găsit acum și știu unde mă duc.
Mă duc să salut lumea din jur
Că nu pot să nu îi înjur
Sunt atent la hașișul care e lângă mine
Și tu îmi spui că flăcările-s fine
Sunt arderi infime
Care te duc pe linia de plutire
Și care te pun în cur sau pe vine
Și tragi supărat ca oricine
Ești nervos că nu mai ai bani de vicii
Ești ca Titanicul când s-o nimicii
Dar stai, ăla deja a căzut la fund
Și pe fața asta am găsit-o luând
Pastile Nurofen și ghici ce, hașiș
Moaștele m-au făcut să mă țină
Pe picioare, dar după am căzut tare
Și simțeam că lumea e mare
Și m-am gândit să țip să mă audă lumea
Că-s drogat, era chiar culmea
Am încercat iarba de la doi ani
Tata a intrat în pușcărie că nu era de doi bani
Mi-a dat iarba și mi-a zis hai, fa-o
Și de atunci în mintea mea tot plouă
Cu țigări și fete la care nu am nicio șansă
Și mă uit în oglindă și lista e grasă
La nimeni nu e cum e la mine acasă
Niciodată nu am fost închis în casă
Am tras cocaină în living de pe masă
Dar mai nou la moaște se spune verde
Ca bodyguarzii să nu se repede
Să te controleze, să te facă praf
Să te bată și să nu mai ai glas.
Când trec pe străzi trag hașiș
Și mă gândesc la amfetamină
Mă uit în jur după cocaină
Că am nevoie de propria mea moaștă
Sensul versurilor
Piesa descrie o perspectivă sumbră asupra vieții în București, marcată de consumul de droguri și de o stare generală de deznădejde. Naratorul se simte pierdut și deziluzionat, observând o realitate dură în jurul său.