Poate n-o să-ți placă ce-o să-ți spun
Decât mai târziu, mai bine îți spun acum
Și tu ai văzut, nu mai e ca la început
Și sinceră să fiu, nu pot să mai ascult
Cum te plângi de tot ca un copil
Dar când ai ce vrei ești un bărbat cu stil
Și nimeni nu poate să-ți dea
Până nu obține ce vrea
Inima mea a fost și a ta
Dar nu mai e că nu mai e loc de ea.
Ești atât de răsfățat, maică-ta te-a învățat
Cu tot
Dar eu m-am săturat, până acum am acceptat
Dar stop.
Ce e între noi nu mai ține
Credeai că vreau să-ți fac rău, vroiam să-ți fac bine
Și-ai plecat când spuneam să mai stai
Și strigam, tu nu mă auzeai
Ce e între noi nu mai ține.
Ce vreau să-ți spun poate n-o să-ți placă
Dar știu și eu și tu, nu e prima dată
Când vreau să-ți spun ceva, mă contrazici
Când vreau să fac ceva, tu îmi explici
Că nu e pentru mine, că știi tu mai bine
Oare cât mai ține și ne știm atât de bine
Tot ce fac pare greșit
Nu mai pot să tac, cred că am obosit.
Unele vin de la sine
Eu acum te las cu bine
Te las cu tine, poate așa e cel mai bine [x2].
Ce e între noi nu mai ține
Credeai că vreau să-ți fac rău, vroiam să-ți fac bine
Și-ai plecat când spuneam să mai stai
Și strigam, tu nu mă auzeai
Ce e între noi nu mai ține
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrarea și oboseala într-o relație dezechilibrată. Protagonista decide să pună capăt relației, simțind că nu mai este loc pentru ea și că eforturile ei de a îmbunătăți situația sunt zadarnice.
