Ce-ar fi să dai timpu-n-apoi şi să poţi să repari
Deciziile pe care le-ai luat când nu aveai habar
Duşmanii care îţi zâmbeau şi nu ştiai ce urmează
Sau şerpii ce-i credeai fraţi, când ei de-atunci te sapă.
Sunt mii de oameni, ei tot spun că lor le pasă
Că îţi sunt alături, dar deja tu ştii că vin şi pleacă, parcă.
Iubirea trece, rănile se duc, rămân doar semne
Devii mult mai atent la ceea ce oferi, se vede.
Durere în pupile, când zâmbeşti şi vrei să minţi
Defapt tu ai dat dragostea pe care ai vrut s-o simţi.
Ai vrea să schimbi, dar nu te-a pus nimeni să nu oferi
Te fac doar să priveşti doar ceea ce nu n-ai vrut să vezi.
Au trecut anii, parcă nu eşti deloc ce îţi doreai
Şi te frustrezi când rupi jumate de rolă la pai.
Parcă ziceai, că în caz de rău, rapid îţi chemi toţi fraţii
Dar când îi suni nu au semnal sau fac pe ocupaţii.
Trage, frate, tu cât poţi, oricum nu poate să te ia din spate
Oricum îi vezi pe toţi când îţi iei partea cum fac bale.
Nu îi lua în seamă când îţi zic că ai figuri sau arfe
Aşa zic şi de mine, dar nu ştiu că am tras pe coate.
Printre raioane, nu puteam să văd deloc lumina
În jur numai gunoaie, de juram că eram în Glina.
Nimeni nu te ajuta, toţi cu ochii pe hârtii
Şi tu munceşti o viaţă, să obţii ce au ei pe o zi.
Şi vor respect, dar nici nu ştiu cum se obţine
Nu ai cum să arăţi respect, când nici nu te respecţi pe tine, în fine.
Atâţia oameni, atâtea amintiri ce te marchează
Şi pierzi tot ce ai atunci când ei se hotărăsc şi pleacă.
Iar pui speranţă, dar deja a devenit rutină
Sufletul îţi e întunecat, şi minţi că ai lumină.
Şi te termină, află că nimic nu e ce-a fost
Acuma spune-mi, boss, cât mai continui să fii prost?
Sensul versurilor
Piesa descrie dezamăgirile și trădările suferite de-a lungul vieții, lăsând cicatrici emoționale adânci. Vorbește despre pierderea încrederii în oameni și despre acceptarea faptului că iubirea și prietenia pot fi efemere, lăsând în urmă doar semne.