Albo – Albo – Luna Mea (Versuri)

Aș face orice să te mai pot privi odată,
Mi-ai vărsat pe suflet vin și acuma am o pată
Care nu iese nici cu clor, nici cu Pervol
Și am ajuns să mă înec seară de seară în alcool.
Privesc spre stele, parcă îmi face una cu mâna,
Dar din cauza stelelor am pierdut de pe cer luna.
Am pierdut suma, am luptat non-interes,
Că rupeam de sus ca Jordan fără măcar să am un stres.
Zile pierdute, numai eu și un vis f****t,
Acum te descriu pe foi frumoasa cum te-am cunoscut.
E ce trăiesc seara la mine în dormitor,
Când privesc pozele cu noi și oglinda îmi spune că mor.
Parfumul tău și nopțile alea de mai,
Când ne-am văzut în Tineret și mă simțeam exact ca-n rai.
E vocea ta, vocale ce încă le simt,
Amintiri și paie lungi seara la 4 când le aprind.
Mai știi atunci când umpleam prea tare nota,
Îmi bagam Xanax în gât și tu îl scoteai plângând cu forța.
Sau atunci când îmi spuneai că totu-i bine
Și îmi jurai plângând „iubire, voi rămâne lângă tine”.
Nu te văd în orișicine, pentru tine am tras din greu
Și dacă-i vorba de dreptate, am un munte de tupeu.
Îți amintești de mine? Somnu-acum nu mă mai fură,
Uită-te seara pe cer că privim aceeași lună.

Refren:
Îți amintești de noi? Priveam aceeași lună
Și încă am impresia că te țin mereu de mână
E vocea ta, ce zâmbetul îmi reprezintă
Și înot rupt în alcool când mă văd singur în oglinda.
Și ți-am promis că te voi ține închisă în suflet
Și acum în întuneric pot să aud decât un urlet
Care îmi f*** psihicul, scrisu și proza
Și de-abia pot să mănânc că mi-a distrus gustul și pofta.
Toate astea acum s-au sfărâmat
Și am dureri grave și spasme atunci când mă scol din pat.
Lumea mă-ntreabă ce e cu mine, ce e cu noi
A trecut vântul și furtuna și acum a rămas noroi.
Țipete-n ploi, tristețe și tone de ură
Am trecut peste orice, n-am ținut cont de nicio gură.
Ziua alerg după bani și am doar priviri,
Seara beau și fumez GG cu gândul la amintiri.
Zi-mi ce să mă fac, sunt vagabond, mai dă-mă dracu’
Că din toate astea mi-a rămas doar studio-ul și rapu’.
Și astea îmi rup capu’, când mi-e bine fac o poză
Că am tras atât cu spatele c-am făcut scolioză.
Poate tu poți să mai uiți, eu simt că nu mai pot să iert
Am băut vreo 7 sticle și simt că mă învârt în cerc.
Uită-te la mine, acum am pieptul ca oțelul
Doar o fiară fără suflet care dă de pică cerul.

Refren:
Îți amintești de noi? Priveam aceeași lună
Și încă am impresia că te țin mereu de mână
E vocea ta, ce zâmbetul îmi reprezintă
Și înot rupt în alcool când mă văd singur în oglinda