Tatăl meu bătrân și bun
Abia mai pășești pe drum
Unde e puterea ta
Unde e ce e cu ea?
De-aș avea putere-n mine
Tatăl meu să-ți dau zile
Să-ți arăt cât te iubesc
Și ce mult te prețuiesc.
Tată, Dumnezeu nu uită
C-ai ajutat lume multă
I-ai chemat, le-ai dat să bea
Și ei tot fac vorba ta.
Cu vorbe dulci te mângâie
Ca tine nu or să fie
De-ar munci toată viața
Nu calcă în urma ta.
Tată, tu dacă n-ai fi
Pe pământ cum aș trăi?
Aș trăi bătut de soartă
N-aș avea cui spune tată.
Doar cu lacrimi și suspine
Fără sprijin de la tine
N-ar avea cine să-mi spună
La necaz o vorbă bună.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dragostea profundă și recunoștința față de tată, reflectând asupra îmbătrânirii sale și dorința de a-i oferi sprijin. De asemenea, subliniază importanța tatălui ca figură centrală în viața naratorului și impactul pozitiv pe care l-a avut asupra celor din jur.