Alan – N-Am Cum Să Uit (Rmx)

N-am cum să uit, am scris atâtea, da’ mai scriu încă p-atâta
Unii aud, da’ nu ascultă, dau play să-și hrănească râca
În materie de rap sunt mici, abia dacă-i vezi cu lupa
Eu n-am cum să uit perioada-n care-nvățam pe de rost “Suta”
N-am cum să uit începutu’, așa cum nu uit nici parcursu’
Ziua 1, eșecu’ 1… viața își urmează cursu’.
Treci înapoi la scris, devin prieten cu timpu’
Iese piesa, mai fac una… primul live în Malibu!
N-am cum să uit când mă-ntrebam: care dracu’ o fi rostu’?
Dacă chiar merita costu’
Dacă pierd timpul ca prostu’?
Da’ ceva parcă îmi zicea că trebuie să-i dau tot înainte
Motivația apărea când vedeam unu’ ca mă simte
De la primul view până la primul milion
Am urmărit același vis, de multe ori uitam să dorm
N-am cum să uit vremea-n care funcționam doar pe pastile
Gânduri negre, insomnii, iar orele îmi păreau zile
Turnam calmante și alcool de parcă umpleam vreun gol
Iar destinul mă punea să-mi joc prost propriul rol
Doar că scenariu’ nu era deloc așa cum îmi doream
Și uneori uitam ce ziceam după ce vorbeam
N-am cum să uit când am avut destul noroc să fiu aproape
Să sun la 112, să scap 3 oameni de la moarte:
Mama, tata și o gagică, în momente diferite,
Apelurile astea la urgență acum păreau chestii simple
Tot atunci trebuia să urc pe scenă, să fac să urle lumea
Iar ce nu-mi citeai pe față nu trebuia să știe lumea
N-am cum să uit nici concertele ținute cu mâna-n ghips
O mână sus era la propriu, dar mă simțeam de neatins…
Și asta că #ainostri erau cu noi din primul până în ultimul rând
În timp ce alții se uitau așteptând să călcăm strâmb
N-am cum să uit pe nimeni din cei ce mi-au fost aproape
Atunci când simțeam și vedeam cum totul cade
N-am cum să uit cum trăiam fericiți la grămadă
Împărțeam tot ce aveam, eram uniți, era marfă
N-am cum să uit, și nici n-am de ce s-o fac vreo dată
Când miliția m-ar fi ars pentru o țeapă luată, nu dată!
N-am cum să uit, chiar dac-am încercat
Imaginea de pe TV cu taică-miu încătușat
Iar ce era mai de c***t
Era că era nevinovat,
S-a rezolvat cu bani, ani și boli ce l-au cocoșat
N-am cum să uit tot binele făcut de ai mei
Pentru rude ce se poartă de parcă au uitat de ei
Da’ așa e treaba-n viață, nu-i mereu cum vrei să fie
Oamenii sunt lângă tine când ai și-ți merge bine
N-am cum să uit ce a fost la Colectiv, nici înainte, nici după
Unde-i statul condamnat aici pentru omor din culpă?
Unii au văzut în drama altora propriul avantaj
Am un mesaj greu pentru unii: Butch, curaj!
N-am cum să uit costu’ pentru libertatea de azi
În ’89: vieți scurtate, când ne-au întors celălalt obraz…
N-am cum să uit, și-n nici un caz n-aș vrea s-o fac
Am respect pentru toți cei care au luptat cu adevărat!!
N-am cum să uit că la vot am ales din oameni de nimic
Ce ne zâmbesc și ne promit atâtea și brusc uită ce zic
N-am cum să uit că eu am ales să fac asta,
Deci n-am de ce să mă plâng. Zic mersi și cu asta basta!
Au trecut atâtea ani, întâmplări bune și rele
Cică toate la timpul lor, da’ unele vin prea devreme
Să te-asiguri că ești sigur pe ce spui apoi să scuipi
Eu am învățat să iert da’ și că n-am cum să uit!