KEPA.
Te uiți în ochii mei, pusă pe harță
Șterge-te de lacrimi, ai rimel întins pe față
În pieptul tău bate o inimă de gheață,
Uită repede ce s-a-ntâmplat de dimineață
Se lasă seara, pasăm țigara,
Țipăm ca doi nebuni să se audă-n toată scara!
Îmbrăcată-n cămașa mea, dar zău,
Chiar dacă ne certăm îți vine bine, rău!
Lacrimi, calmante, pături separate,
Împărțim același pat dar stăm spate-n spate
Sincer nu mai contează acum a cui e vina!
Hai să ne-mpăcăm, stinge lumina!.
ALAN.
Ești puțin cam încordată, ai privirea rece
Dar las-o baltă, că-n zece minute trece!
Nu ridica volumul că iese prăpăd,
Lacrimile tale-mi zâmbesc când mă văd!
Acum nu e loc de-ntors pentru niciunul
Nu știu unde ajungem dar recunosc drumul
Nu tre’ să spui nimic că știu ce-ți trece prin minte
Gesturile tale de fapt țin loc de cuvinte!
Fiecare zi e un nou început,
Pare mult mai scurt fiecare minut
Da, așa suntem noi, n-avem nimic de pierdut
Împărțim totul la doi și ne dă tot mai mult!
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație tumultoasă, marcată de certuri și împăcări. Versurile surprind momente de tensiune, dar și dorința de a depăși obstacolele și de a menține legătura.