ALAN:
Suntem aici de la-nceput, n-am rămas între stații, avem în spate Dacii, noi nu ne-am uitat frații!
Basarabia, România – cum o-ntorci: o singură coală, p-aici turcii dădeau năvală și-apoi plecau în p**a goală.
’48 Câmpul Libertății, Avram Iancu, Bălcescu, Europa-nvață să zboare cu Vlaicu, secole trecute, multe lupte – un țel în fapt, iar acum când zici Unirea mulți se gândesc la cognac.
Suflete-nghețate, armate brave ori decimate, epoca de aur, omu’ nou – erou în societate, ’89 – libertate, în CC totu’ se-mparte dar puterea-i luată de cei ce erau deja în spate.
O nouă Românie – democrație pe hârtie!
Indiferent de vreme păstrează credința vie!
Bate vântu’ schimbării și-aduce cu el mizerii, globalizarea ascunde formarea unor mari imperii!
KEPA:
Lumea-i setată, marcată, p-aci totul e trist, vedem aceleași fețe din regimul comunist,
fiecare cu păcate în spinare cară câte-o cruce, asta până când ajunge la răscruce.
Doar Dumnezeu știe de ce e scris – nimeni nu fuge, unii n-apucă să-și ia rămas bun – d’asta ceru’ plânge!
Victime sigure într-un sistem nesigur, desigur, n-am puterea să schimb nimic de unul singur!
Încă sper, credința-mi e de fier, de dimineața până seara din pământ până-n cer, am sete tăcută de luptă și curaj ca Pârvulescu, iau la p**a tot Congresu’, mă deosebesc de restu’, pai vezi tu, testu’ suprem pentru noi ca români de rând – o schiță marca Constantin Noica!
La foc automat băgăm muncă pe mocă, ăștia ne-au luat tot exact cum a prezis Arsenie Boca!
Sensul versurilor
Piesa abordează teme istorice și sociale legate de România, de la evenimente trecute la problemele actuale. Versurile exprimă un sentiment de dezamăgire față de prezent și o critică a sistemului politic, dar și o speranță latentă și credință.