(parodie după G. Topîrceanu).
Dimineața pe răcoare
Cum deschid pleoapele
O pornesc înspre izvoare
Să le încerc apele.
Și mă plimb cu apa-n mână
Să-mi repar ponoasele
Așteptând de-o săptămână
Să le văd foloasele.
Nici o damă, nici o fată
Să-mi aprind călcâiele
Aș urla câteodată
Să răsune văile.
O să intru în păcat
Sfinte Doamne, ține-mă,
Pentru vin nu am ficat
Pentru apă – inemă
Sensul versurilor
O parodie după stilul lui Topîrceanu, în care naratorul așteaptă efectele benefice ale apelor minerale, cu un ton auto-ironic și amuzant. El își exprimă plictiseala și lipsa de satisfacție, exagerând importanța apei pentru sănătatea sa.