Aforic – Tata

De la tata, n-am învățat ce-i cablu SATA
Într-a patra mi-a arătat ce e karate
Într-un apartament muncit n-a fost totul de-a gata
A fugit la 15 ani de acasă, soarta l-a trimis după nevastă
Vezi tu, tata, n-a știut ce-i arta, s-a apucat de box
Totul era roz, nu-i plăcea cartea, da’ s-a scos
A vrut să crească pe linie golănească
Până să își construiască un viitor a stat la gazdă
Partea bună-i, de fapt, proastă, pentru că a vrut o masă caldă
Familist convins, cap de familie în casa noastră
Când putea să ajungă mare boss, foarte scârbos la dungă
Dar nu-i genu’ nervos, e calm cât e ziua de lungă
Strângea bani la pungă să le ajungă la copii
Adică mie, soră-mi, nu poți răpi visele unor fii
Care văd fișele, din mers ca autostopistele
Sfinte ca acatistele, de cinci stele
Asta e tata, nu-o companie indiană, vreun jidan sau intervenție americană
E o lecție pământeană, de protecție, ocrotire spirituală, nu invenție
A legat drumuri ca o intervenție
Tata-i tata!
Îmi vorbește de idei extraterestre că nu crede, ochiul vede, mintea cere un alt creier nu se pierde
Deloc cu firea, i-am copiat privirea, i-am upgradat gândirea
Îi datorez numai iubirea și fericirea
În sinea mea am vina că n-a fost ce și-a dorit din prima
Nu-și imagina că pentru Afo se trage cortina până sus, deși e mult spus, la cel mai scump curs, cu cel mai bun gust
Uite, tata, mi-a prezentat armata ca pe-o varză, de-aia am scris despre războaie ca Sven Hassle,
Dar nu contează, am pielea arsă, conștiința trează, consecința-i bani
Să produci, să faci față până dimineața
Separat de ce a ajuns în față
Și pe alții despre o societate îndrăzneață, a f***-o ca pe-o zdreanță
A bătut-o, și-a lăsat-o în viață, i-a creat prefața și prestanța ca să-mi lase și mie speranța
Totul-i bine, totul vine de la sine
Ne bucurăm cu toții vineri ca-i ca-n filme, nu e ca la nimeni
Părinții mei întotdeauna tineri, am zis gata,
Asta-i piesa mea de suflet
Pentru TATA!