Aforic – Declin

Strofa 1.
Când falși vorbesc în fața oastei, suport un sport mai tare ca viața
Monștrii se luptă zi de zi cu ai noștri
Înfruntă spuse despre-un frate, în frunte-ți sunt păcate pictate,
Destinu-ți urlă-n spate, toți zâmbesc cu aceeași seninătate,
Verși vinul adus ce-ți spintecă mintea ca sabia Sfinților
Asculți de toți și toți se leagă de „acordul părinților”
Am aportul adus spre tine, se ține în destine,
Vezi des bine, ești de sine luptător ca ai tăi, totul devine import de taxat,
Pe când trăiești, de câțiva ani în mintea unui dezaxat
Mai mereu tripat și super spart, supărat că-i mai mereu călcat de-ai tăi
Vrea și el ceva, fără scupule, nu se uită-n jur lui, o ia pe alte căi.
Ai noi tovarași, te fură iarăși, îndură răul pe drumul pe care-ai pășit,
Te abați de la subiect și ai depășit momentul. De vină sunt cei ce-ți țin mâna,
Îți controlează natura sunt soldați ce părăsesc regimentul,
Intri-n regim „pentru” supărați că toți sunt anti,
Iei pe alții ce-s antipatici, ce-s noi și aprigi,
Sunt din mulțimea ce strigă, când instigă la scandal
Distrug și ultima suflare rea și-apoi intrigă.
Intri între ei cu pumnu’ ridicat în semn de atac
Din alt tac vin alții ce-ți plac, din spate, oamenii tăi, de-un timp înfig același ac.
Devii atât de praf din prafuri, ajungi printre dealeri de coca
Te superi când vezi că alții te urăsc că-ți trăiești viața moca,
Și din oricare faci frate, îl iei pe cutare de gât când doare,
Îi arăți că ești tare, și la urmă, unu din voi moare.
Din lamă de cuțit îți faci dreptate, ai gânduri de mult uitate,
Sunt anii ce apasă din spate, fugi de ei, sunt mult prea grei.
Ref. : X2.
Asta-i povestea ta, zi-mi că nu-i așa,
Oricine-ai fi, te regăsești în ea,
Detaliile sunt delicate, multe sunt contra ta,
Și multe-s dedicate.
Strofa 2.
Sentința-i una singură: ai bani, trăiești.
Nu, e moarte sigură. Pumni în figură și bătăi
Lupte cu-ai tăi, toți vor să se-nfrupte din tine,
Devin din ce în ce mai răi.
Ba-i pustiule, bunici-ți povesteau cum se luptau cu puștile,
Astă-i perioada străzii în declin, a mașinilor de marcă,
Toți devin cei ce te-ncearcă, te previn, te susțin până la refuz,
Apoi cu ură îți dau foc, te-ncarcă și te aruncă-n valuri, te scot din uz.
Ești ciuful, te f*t alții, ești cu tupeu, te bat frații,
Nu ești cum vreau eu? Te reneagă aliații.
Tac’tu își rupe spatele, își rupe coatele,
Își omoară zilele pentru-un produs al societății
Suprapus entității tale în plus, ucis și ultimul gând
Ajungi să înfunzi spitale, suspect de boli ce nu-și au locul,
Ești dispus să arzi ultimul cui din stocul pus de-oparte,
Îți place să gândești că poți s-ajungi mereu pe Marte,
Ai orizonturi noi deschise din joint-uri arse și precise,
Te decizi să-ți începi cariera, e 2006, târziu, te-nghite Terra.
Ref. : X 3