Mii de lacrimi pe obraz îmi curg,
tu îmi ești în gând, îmi plânge inima mereu.
Tu ești sufletul meu, ești frumoasă dar ești prea mare,
te privesc cu nerăbdare.
Te iubesc atât de mult că de nimeni nu mai ascult,
dacă nu te văd o zi, nu mai pot de dor să știi.
Timul a trecut dar te iubesc la fel de mult,
ochii tăi frumoși îi ai, nimănui să nu îi dai.
Ai priviri, dar să nu-i crezi, ochii tăi sunt tare verzi,
totul e pustiu, e seară, e târziu, nu pot să mă stăpânesc.
Tot la tine mă gândesc, sunt lacrimi amare lipsite de nerăbdare,
ma tot gândesc dar tot pe tine te iubesc.
Fiecare lacrimă mi-a ajuns la inimă,
din cauza ta că nu te pot uita.
Inima mă doare, nu mai am răbdare,
plâng prea mult și nu pot să te uit.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de iubire și dorință, dar și suferința cauzată de imposibilitatea de a fi cu persoana iubită. Naratorul își exprimă disperarea și incapacitatea de a uita persoana dragă, subliniind impactul emoțional puternic pe care aceasta îl are asupra lui.