Am atâtea să-ți spun, am atâtea să-ți spun, am atâtea să-ți spun,
am atâtea să-ți spun, am atâtea să-ți spun.
Dar versurile se zbat captive
Cu aripi de-ntuneric în febra cuvântului nespus, a cuvântului nespus.
Am atâtea să-ți spun, am atâtea să-ți spun, am atâtea să-ți spun,
am atâtea să-ți spun, am atâtea să-ți spun.
Căci am veșmânt nou
Și aripi translucide de înger.
Iar lacrimile agonizează surd în valurile ținute de zăgazul pleoapei.
Am atâtea să-ți spun, am atâtea să-ți spun, am atâtea să-ți spun,
am atâtea să-ți spun, am atâtea să-ți spun.
Simt că nu-ți voi spune totul
Că nu voi avea răgazul clipei,
Crede-mă, crede-mă,
Am atâtea să-ți spun.
Am atâtea să-ți spun, am atâtea să-ți spun, am atâtea să-ți spun,
am atâtea să-ți spun, am atâtea să-ți spun.
Iar versurile cu aripi de-ntuneric
Suferă în umbra noului veșmânt, a noului veșmânt
Din petale de sfânt.
Am atâtea să-ți spun, am atâtea să-ți spun, am atâtea să-ți spun,
am atâtea să-ți spun, am atâtea să-ți spun.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dificultatea de a comunica sentimente profunde și transformarea interioară. Vorbitorul simte că are multe de spus, dar cuvintele rămân captive, sugerând o luptă între exprimare și reținere.