(Strofa 1)
Prin părul tău trece soarele serii
Tu te ascunzi și apari și mă sperii
Eu te alerg și te-ajung
Dar nu știu să te țin și te-alung
În ochii mei tu ești mereu prizonieră
Sunt alții ce vor să te fure și speră ca o să scapi și-o să vrei să începi o poveste cu ei
(Refren)
Tu m-ai dat gata, tu m-ai dat gata
Cum n-a făcut nimeni alta
Sunt condamnat
Pe veci al tău bărbat
Tu m-ai dat gata, tu m-ai dat gata, aștept acum să se întoarcă roata
Să mă iubești, da, să-nnebunești
(Strofa 2)
Cum să-ți ofer eu vreodată uitare
când tu dai liniștea-n mine mai tare
aduni iubirea și apoi numai tu știi să o împarți la doi
Cum aș putea să opresc acum timpul
Aș da tot ce am și ce n-am doar în schimbul
Unui minut tu și eu
Dar care să țină mereu
(Refren)
Tu m-ai dat gata, tu m-ai dat gata
Cum n-a făcut nimeni alta
Sunt condamnat
Pe veci al tău bărbat
Tu m-ai dat gata, tu m-ai dat gata, aștept acum să se întoarcă roata
Să mă iubești, da, să-nnebunești
(Bridge)
Poți să rupi totul din mine
Mă întorc iar la tine
Pentru că tu ești
Desprinsă din povești
Și nimic n-o să poată
Orice ar fi, niciodată
Să strice ce clădim
Să rupă ce iubim
(Refren)
Tu m-ai dat gata, tu m-ai dat gata
Cum n-a făcut nimeni alta
Sunt condamnat
Pe veci al tău bărbat
Tu m-ai dat gata, tu m-ai dat gata, aștept acum să se întoarcă roata
Să mă iubești, da, să-nnebunești
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o dragoste profundă și devotament față de o persoană care l-a cucerit complet. Naratorul se simte condamnat să o iubească pe veci, acceptând orice pentru a fi cu ea.