Cât ar fi ea de mare distanța,
Nici vacanța n-o să poată
Să șteargă totul, să-ți ia locul.
Când iubirea e mare, o să zboare
Dincolo de uitare
Și-o să învingă, ai să vezi, orice.
Ia-mi piatra de pe inimă
Ce mă supără
Arunc-o într-un ocean
De lacrimi și întoarce-te
Să fim ce eram.
Ia-mi piatra de pe inimă,
Ce mă supără,
Arunc-o într-un ocean
De lacrimi și întoarce-te
Să fim ce eram.
N-am nevoie de multe cuvinte
Să țin minte fericirea
E acolo unde ești tu
Nu e amintire, e iubire
E povestea ce leagă
Depărtarea dintre noi doi.
Ia-mi piatra de pe inimă,
Ce mă supără,
Arunc-o într-un ocean
De lacrimi și întoarce-te
Să fim ce eram.
Ia-mi piatra de pe inimă,
Ce mă supără,
Arunc-o într-un ocean
De lacrimi și întoarce-te
Să fim ce eram.
Arunci cu pietre,
Lași mii de pete
Peste inimile noastre bete
Unde fulgeră,
Unde spulberă,
Acolo unde ochii noștri suferă.
Te ascund în mine,
Te aștept în zile,
Acolo unde nu știe nimeni,
Unde fulgeră,
Unde spulberă
Și mă supără.
Ia-mi piatra de pe inimă,
Ce mă supără,
Arunc-o într-un ocean
De lacrimi și întoarce-te
Să fim ce eram.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea provocată de o relație dificilă și dorința de a depăși obstacolele. Metafora "pietrei de pe inimă" simbolizează povara emoțională, iar refrenul repetat subliniază speranța unei împăcări.