În ochii tăi văd toată libertatea
De care-am suferit așa de mult
Și parcul vechi cu ploaia și eternitatea
Mă țin de mână și acum.
Va veni sau nu, mă întrebam
Să te văd era tot ce îmi doream
Chiar și acum, când eu la fel te iubesc,
Îmi amintesc..
Ref.
Când în parc intrai cu o umbrelă
Tu și ploaia rebelă
Versurile cântecului „Tu și ploaia rebelă”.
Iar toamna, frumos ruginea
Te-am luat de mână și ți-am spus
Eu sunt Polul Opus
Oare vrei să fii: soția mea?.
Stau visele frumos, la rând.. pe etajeră
Mai multe, mari, puține sau mai mici
Să zboare liber într-o lume efemeră
În care tu și eu să n-avem frici.
Anotimpuri cu fiori și nostalgii
Flori de câmp și flori de gheață mii și mii
Chiar și-acum când eu, la fel te iubesc,
Îmi amintesc..
Când în parc intrai cu o umbrelă
Tu și ploaia rebelă
Iar toamna, frumos ruginea
Te-am luat de mână și ți-am spus
Eu sunt Polul Opus
Oare vrei să fii: soția mea?
Sensul versurilor
Cântecul este o rememorare nostalgică a unei povești de dragoste, evocând amintiri dintr-o toamnă ploioasă în parc. Culminând cu o cerere în căsătorie, piesa explorează teme de iubire eternă și depășirea fricilor.