Trenul acesta mă cheamă
Spre noi începuturi de vremi
Ia-ți de pe gură o rană
Apoi încearcă să crezi
Prin geamurile hilare
Îngânate cu glasuri de roți
Fura-vom cireșe amare
Din cele o mie de nopți.
Refren:
E ceasul ce vine din urmă
Ne-nvață pe toți să iubim
Cu trenul acesta din umbră
Departe de tot să fugim.
Să traversăm o câmpie
Dintr-un secol puțin început
La ora când fluierul scrie
Un cântec de vreme știut
Și trenul să uite de lume
Departe prin timp să alergăm
Cu gândul liber pe strune
Refrenul cu toți să-l cântăm.
Refren:
E ceasul ce vine din urmă
Ne-nvață pe toți să iubim
Cu trenul acesta din umbră
Departe de tot să fugim.
Nu știm pe unde ne e soarta
La care semnal vom opri
Dar chiar aceasta e poarta
Din taina ce va veni
Și fumul e doar amintirea
Ce șuieră-n roți și-n macaz
Mult mai de preț e iubirea
Din trenul acesta de azi.
Refren:
E ceasul ce vine din urmă
Ne-nvață pe toți să iubim
Cu trenul acesta din umbră
Departe de tot să fugim
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre o călătorie metaforică cu trenul, simbol al evadării și al căutării iubirii. Trenul reprezintă o oportunitate de a lăsa în urmă trecutul și de a îmbrățișa noi începuturi, ghidați de speranță și de dorința de a iubi.