Mă-ntreabă vântul
Pe unde voi fi
Mă-ntreabă toamna,
Dacă voi reveni
Nu știu de ce mi se pare
Că-ntr-o singură zi
Putem să redevenim copii
Mă-ntreabă mama
Pe unde am umblat
Mă-ntreabă tata,
La fel ca altădat
Nu știu de ce
Mi se pare că-ntr-o singură zi
Putem să redevenim copii.
Mă pierd ca un râu
Ce curge ușor
Prin crengi de poveste și dor
Și nu e zăpadă pe umeri-ți goi
Doar pașii mei amândoi.
Făclie și sclav
Etern paradis,
Te văd dintr-un cer interzis.
În foc la pian
E-o statuie cu chei
Ia sufletul meu
Dacă-l vrei.
Mă-ntreabă vântul
Pe unde voi fi
Mă-ntreabă toamna,
Dacă voi reveni
Nu știu de ce mi se pare
Că-ntr-o singură zi
Putem să redevenim copii
Mă-ntreabă mama
Pe unde am umblat
Mă-ntreabă tata,
La fel ca altădat
Nu știu de ce
Mi se pare că-ntr-o singură zi
Putem să redevenim copii
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a reveni la inocența și simplitatea copilăriei, o evadare din realitatea prezentă. Versurile reflectă o căutare a unui loc sigur și familiar, pierdut în amintiri și dorințe.