Adrian Sarmasan – Poveste

Aș vrea o lume de poveste
Și tu, zâna mea să fii,
Când zorii urcă fără veste
La geamul tău în fiecare zi.

Refren:
Și tot ce-am știut, nu mai vreau să știu,
Pentru noi, e târziu.

Eu vreau o noapte de magie,
Și un castel doar pentru noi,
Ceva ce n-a mai fost să fie,
Un bal cu numai doi eroi.

Să-ți spun povești pline de șoapte
Cu feți frumoși, dar și cu zmei,
C-un cer albastru și castane coapte,
Să ne iubim în iarbă, dacă vrei.

Să-ți fur Luceafărul din cer,
Să ți-l așez pe patul sfânt
Și-apoi să-mi cânți: O leru-i ler..
Când Dumnezeu se-ntoarce pe pământ.

Refren:
Dar tot ce-am știut, nu mai vreau să știu,
Pentru noi, e târziu.
Și tot ce-am avut,
E tot ce-am pierdut,
Tu și eu, cândva.. demult.

Sensul versurilor

Piesa exprimă dorința de a evada într-o lume de poveste alături de persoana iubită, dar și regretul pentru o iubire pierdută. Nostalgia și fantezia se împletesc, creând un sentiment dulce-amar.

Lasă un comentariu