Azi am deschis fereastra spre tine
și cineva mi-a vopsit pomii cu verde,
de ce, nu știu, mă-ntreb.. pomii mei
erau dintotdeauna închiși, undeva
între maro și negru, iar acum sunt verzi,
ca să vezi.. ce situație stupidă,
de legat și dezlegat..
Oi fi eu de vină sau poate tu, că m-ai lăsat să mă joc cu sabia aia ce-am găsit-o în grădina lui mama, mai ții minte, nu?
Ei bine, eu vreau acum să-ți reproșez nimic, dar simt că mă pierd undeva între tine și timp, pe tine te mai înțeleg, dar timpul, nu mai vrea să m-asculte deloc și cred acum, de fapt știu sigur, că el mi-a vopsit pomii.. oricum peste o lună o să-mi cumpăr alții, la fel de negri ca cei dintâi, și-atunci sunt absolut convins, că timpul va fi la fel de generos și bun cu mine..
așa că fereastra asta, va rămâne ceva vreme închisă.. doar este timp..
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de nostalgie și regret față de trecut. Naratorul se simte pierdut între amintiri și trecerea timpului, reflectând asupra unor evenimente care i-au schimbat perspectiva.