Diminețile lungi, în pat amândoi
Tu dezmierdată te întorci și apoi
Îmi spui să mai stăm așa încă o zi..
Cafeaua-n ibric, mai poate aștepta
Lumea se mișcă, tot cum vrea ea,
Dar nimeni nu știe de dragostea mea.
Refren:
Tu ai aprins lumina, lumina din viața mea
Când nu credeam să mai pot visa..
Tu ai aprins lumina
Când nu credeam că mai pot visa
O femeie ca tine, în viața mea.
În fiecare zi ne certăm
Din orice nimic, apoi ne iertăm
Ca și cum asta ar fi ceva normal,
Când sunt departe de tine mi-e greu
Și aș vrea să-mi crească aripi de zmeu
Chiar dacă asta ar fi ceva banal.
Refren:
Tu ai aprins lumina, lumina din viața mea
Când nu credeam să mai pot visa..
Tu ai aprins lumina
Când nu credeam că mai pot visa
O femeie ca tine în viața mea.
Sensul versurilor
Cântecul descrie intimitatea și dragostea dintr-o relație, evidențiind momentele petrecute împreună dimineața și importanța persoanei iubite în viața naratorului. Chiar dacă există certuri, dragostea și iertarea sunt elemente centrale.
