Vremurile grele care-au fost
Ne-au mai îndoit și ne-au și frânt,
Dar ne-au pregătit să suportăm
Vremurile grele care sunt.
Stânga are dreapta ei mereu,
Dreapta are stânga ei – firesc,
Liberi sunt, dar se descurcă greu
Oamenii cinstiți care muncesc.
Unde-a fost prăpăd e tot prăpăd,
Însă e prăpăd de sens contrar,
Nu se-ntoarce vremea-ndărăt
Nici la cel mai bun ceasornicar.
La grădină nu avem zăvor
Să-i oprim pe hoții care vin,
Îi va pedepsi hotărâtor
Logica miresmelor de crin.
Nu-i dreptate, nu e cinste, nu-i,
Ci e răzbunare și păcat,
Când, cu însăși arma crimei lui,
Astăzi, vânătorul e-mpușcat.
După tur urmează și retur,
Fiecare cu opusul său,
Nimeni și nimic nu este pur,
Nu există bine fără rău.
Nu există faptă de curaj,
Dacă nu există răi și hoți,
N-are nimeni nici un avantaj,
Dacă-i libertate pentru toți.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra dificultăților vieții și a lecțiilor învățate din ele. Subliniază dualitatea existenței, unde binele și răul sunt inseparabile, iar justiția este adesea înlocuită de răzbunare.