Oriunde până astăzi, ursitele v-au dus,
Orice identitate v-au dat, ca să vă mintă,
În Răsărit de sunteți sau sunteți în Apus,
Străini de bună voie sau nație murindă.
Chiar de trăiți sub haină de alfabet străin
Ori desțărați vă pierdeți sub stăpâniri barbare,
Vă rog, în așteptarea aceluiași destin,
Români de pretutindeni, să mai aveți răbdare.
Ca un infarct politic ce n-a iertat nimic,
Ca o rejudecare care fatal ne cheamă,
Cel mare va rămâne atât cât e cel mic
Și vor veni provincii din nou la țara mamă.
Ca râsul după lacrimi, ca noaptea după zi,
În urma planetarei și dreptei revoluții,
La țara voastră mamă plângând veți reveni,
Voi, deocamdată, încă atât de triști pierduții.
Nu are crima lumii măcar un alibi,
Uitarea nu încape nicicum între soluții,
Români de pretutindeni acasă vor veni,
Veni-va Chișinăul, veni-vor Cernăuții.
Români de pretutindeni, păstrați-vă întregi,
Reînvățați copiii cinstita noastră hartă,
O lege să se-nalțe din celelalte legi,
Că dorul țării noastre se-amână dar nu iartă.
Orice să se întâmple, vânzări, trădări, minciuni,
Nu-i ideologie în stare să separe
Pe cei născuți să fie în țara lor Români,
Oricât i-ar ține vameși la falsele hotare.
Primiți această știre, cuminții noștri frați,
Că dor vă e și vouă, că dor ne e și nouă,
Și trista voastră țară s-o binecuvântați
Cum inima e una și nu se dă în două.
Sensul versurilor
Piesa este un apel patriotic la românii din diaspora, îndemnându-i să-și păstreze identitatea și speranța în reîntregirea țării. Exprimă dorul de țară și credința într-un viitor mai bun, în ciuda greutăților și a trădărilor.