Dacă-am să te chem
Da-mi măcar un semn
Fie și-un blestem
Din partea ta.
Totuși nu știu cum
Pentru-atâta drum
Ce-a-nceput acum
Spune-mi ceva.
În noaptea despărțirii dintre noi
Copacii cad pe drum din doi în doi,
În ochi mă bate viscolul câinesc
Și am venit să-ți spun că te iubesc.
Probabil drumul meu va duce-n iad
Mă-mpiedic de o lacrimă și cad
Și iar adorm și iar mi-e dat un vis
Că biata cifra doi s-a sinucis.
Și de atâta viscol vestitor
Nu ochii mei, ci ochii tăi mă dor,
Că tineri am intrat și cu ce rost
Și ce bătrâni ieșim din tot ce-a fost.
Nici aripile zboruri nu mai pot,
E numai despărțire peste tot
Și se aude că va fi mai greu
Decât vom fi departe tu și eu.
Dar nu pentru a-ți spune că e rău
Am dat cu bulgări mari în geamul tău,
Ci ca să știi, în viscolul câinesc,
Că plec și mor și plâng și te iubesc.
Și vreau să-ți dau cu acte-napoi
Dezastrul împărțirilor la doi,
Ca să-nțelegi și tu ce-i cuplul frânt
Și cum e să fii singur pe pământ.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei despărțiri și sentimentele contradictorii ale celui părăsit. Persoana își declară dragostea, dar în același timp resimte disperarea și singurătatea cauzate de pierderea relației.