Nu-i nimic, e-n regulă,
mai așteptăm două sute de ani,
ce-o să fie, un biet accident istoric,
o socoteală matematică greșită,
suntem în Estul Europei, nu uitați.
Rușii, da, Maghiarii, da,
Polonezii, da, Bulgarii, da,
noi, nu, noi nu, noi nu progresăm,
ca se interpretează,
când nu voiau vecinii,
noi nu puteam, n-aveam voie,
când vor vecinii,
nu vrem noi, n-avem nevoie,
asta e, așa suntem noi, ai dracului,
dați în Paste, asta e, dați în Paste,
nu-i nimic, e-n regulă,
mai vedem noi, mai vedem,
aveți răbdare, nu bateți din picioare,
nu vă pripiți
noi regresăm cu plăcere,
noi regresăm cu talent,
noi nu ne luăm după nimeni
decât când regresează.
Două sute de ani! Atât!
Aveți răbdare, nu chemați salvarea,
nu exagerați, nu cârcniți,
regresați cu noi!.
Înapoi, marș!
Sensul versurilor
Piesa descrie o mentalitate auto-sabotatoare, în care poporul român pare să regreseze în loc să progreseze, invocând factori istorici și influențe externe ca scuze. Versurile exprimă un cinism amar față de această stagnare auto-impusă.