Nu te-am intoxicat cu baliverne,
Așa simțeam și te-am considerat
Cea mai frumoasă, cu adevărat,
Iubire-ntre iubirile eterne.
Dar nu spera ca alții să-ți mai spună
C-ai fost și ești o floare în prăpăd,
Nici nu mai ești, iar ei nici nu te văd,
Vor zice c-a fost farsă ori minciună.
Să nu aștepți respect de la oricine,
Precum te-am lăudat, de toate, eu.
Ascultă-mă, deși ți-o spun cu greu:
Erai frumoasă numai lângă mine.
Atunci, în tine, lângă Dumnezeu,
Nuntea lumina ambelor destine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și dezamăgirea după o relație încheiată. Naratorul își amintește de frumusețea fostei iubiri, dar subliniază că aceasta exista doar în contextul relației lor, avertizând-o să nu mai aștepte laude de la alții.