Adrian Păunescu – Implozia Națională XIX

Lui Petre Roman și Adrian Severin, să ne cumpere
Cu intenție. Pe pământurile noastre intrăm în voioșie ca
Să constatăm îngroziți, că nu avem cu ce să le lucrăm,
Iar costul semănatului, îngrijitului și culesului e mai
mare decât ceea ce putem obține din acele pământuri.
Sfidare neroadă la adresa clipei în care ne bucuram.
Sfidare și pârloagă. Haos. Grajduri și sedii, unelte și
Animale jecmănite și batjocorite. Nici de la marii
Proprietari nu s-a furat, când a fost cealaltă nenorocire,
după război, atât cât s-a furat de la noi, colectiviștii
Obligatorii. Dar nici așa nu se poate. Nu se poate trăi
Numai din porunci de sus și nici nu se poate muri când
Vor inchizitorii noștri, Doamne, iartă-l pe domnul profesor
Ioan Totu, care n-a mai suportat nedreptatea, umilința
Și josnicia, în numele tuturor colegilor săi, renunțând
La viață și la orice recurs! Cui ați mai putea acum
Să-i acordați clemența dumneavoastră prezidențială,
Domnule Iliescu? Eu nu v-acuz, eu vă plâng. Pentru că
Sunteți un mare nefericit, fost comunist care și-a asumat
Răspunderea istorică insuportabilă, de a desocializa
România, fost nedreptățit, care se încăpățânează, de
Dragul nici unei bucurii, să nedreptățească, prin
Nonacțiune, fost om curajos cuprins de timorare
Nemeritată, în fața problemelor mari ale țării, pe care
Toți așa-zișii specialiști îl obligă să le accepte, în modul
Antipopular în care le gândesc ei, foametea, sărăcia,
Sfidarea prețurilor, atârnarea politicii externe, devalorizarea
Leului, reforma antiromânească, deruta tineretului,
Pervertirea Televiziunii, conflictele interetnice,
Înstrăinarea valorilor țării și, mai ales, procesul
Comunismului, cea mai gravă diversiune a scenei noastre
Politice, cea mai toxică și consistentă ceață a tuturor
Anotimpurilor noastre, crimă programată, ațâțare
Permanentă la război civil, zâzanie bine organizată
Și implozie a României presată de pretutindeni. Asta e

Sensul versurilor

Piesa exprimă dezamăgirea profundă față de tranziția post-comunistă din România, acuzând liderii politici de corupție și de distrugerea economiei naționale. Este un strigăt de disperare față de sărăcie, nedreptate și pierderea valorilor.

Lasă un comentariu