L-a provocat, România şi-a cerut răstignirea, România
A dezlănţuit războaie mondiale, România trebuie
Să plătească toate cheltuielile de judecată
şi de război. Poporul român trebuie demascat,
În continuare, aşa cum merită, poporul român trebuie
Să-şi ispăşească păcatele şi-n primul rând păcatul
De a fi lucrat cinstit, într-o lume de hoţi.
Păcatul de a-şi fi văzut de treabă. Păcatul de a fi fost
Ocupat de tancurile sovietice şi de a fi supravieţuit,
Chiar dacă puterile aliate n-au venit să-l
Dezrobească şi nici după ce el s-a dezrobit,
Nu i-au dat nici o mână de ajutor, decât îndemnul de a suferi.
Un asemenea popor nu poate fi iertat, iar din momentul
În care el se va fi eliberat de sub ocupaţia sovietică,
Toată lucrarea lui trebuie numită colaboraționism.
Spre a se simţi vinovat, spre a acţiona ca atare.
Trist popor, bârfit la toate răscrucile veacului şi dat rest
La toate păcile veacului. Şi, totuşi, puternic popor,
Dacă, după tot ce i s-a furat, încă se mai poate fura
Din averile lui. Dacă după atâtea morţi nedrepte,
Iată, morţi nedrepte îi populează din nou calendarele
Retehnologizate decorativ, tot din exces de zel.
Excesul de zel a devenit o falimentară ocupaţie zilnică
A tuturor celor care au ceva de-ascuns.
Atroce tranziţie! Către nimic! Vai, atroce tranziţie
Către nimic, atroce amăgire şi poporul român, devenit
Un popor de şomeri, se înrăieşte, ceea ce îl enerva
Până în 1989, varianta de stânga obligatorie, îi trece
Prin cap, zilnic, de bună voie. Sălbăticiunea pădurii
Caută, la porunca instinctului şi a foamei perverse,
Cuşca în care a zăcut o bună perioadă de vreme,
Captivă. Regim politic dietetic, dacă s-a mai văzut
Aşa ceva, nu mai există meserii, nu mai există muncă,
Numai societăţi comerciale. Peste tot.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o revoltă față de soarta României, criticând nedreptățile istorice și tranziția post-comunistă. Versurile denunță exploatarea și suferința poporului român, precum și pierderea identității și a valorilor.