Acest dicționar
Enciclopedic și bizar
Cât mai iubesc
Îl răsfoiesc,
Dar nu-nțeleg ce-i de făcut,
Sunt surdo-mut.
Acum, acum sau niciodată,
Te voi chema la judecată,
Dicționar stupid și confident perfid,
Te pun la zid.
Mi-ai dat mereu, mi-ai dat credinți,
Și-acuma văd că totuși minți,
Dicționar cețos, am să te-arunc pe jos,
Fără folos.
Iubirea mea nu e cuvântul,
Biblioteci prea mint pământul,
Pământu-i plin de ploi, dă lacrimi înapoi
Și pentru noi.
Dicționar bun pentru toate,
De azi te pun în libertate,
Tu poți însemna măcar ceva, ceva,
Din ce e ea.
Dar, vai, ce văd aici în file,
Sunt drame mari și sunt idile,
Un vuiet nefiresc, cuvinte se iubesc
Nepământesc.
Stau verb cu verb și plâng adverbe,
E un cazan întreg ce fierbe,
Degeaba te provoc, de noi nu este loc,
N-avem noroc.
La vocativ se mai sărută
Un surdo-mut și-o surdo-mută
Ce nu mai au cuvânt, nimica sfânt,
Ci sunt, doar sunt.
Rezervația de zimbrii
Sensul versurilor
Piesa exprimă o deziluzie față de cuvinte și dicționare, considerate inițial surse de încredere. Vorbește despre incapacitatea limbajului de a exprima sentimente profunde și despre o iubire care transcende cuvintele.