Nu! Urgia tutelară
a acestui veac nu face
gura mea să strige-n pace:
ne mutăm în altă țară.
Vom striga a doua oară:
ne mutăm la noi în țară.
De făcut atâta este:
să zidim această țară
pân’ la munții ei și peste,
prin urgia tutelară
a acestui veac când iară
se dă foc, se smulg căpestre.
Nu! Mutatul nu ni-i rostul,
rostul ni-i să fim aici,
să clădim destinul nostru,
ca și când l-am înnădi,
de-un destin solar. Deși..
Oltule, voiam să-ți spun
că rămânem. Treci în voie,
fie timpul rău sau bun,
nu suntem Arca lui Noe.
Noi avem de făcut țară,
tu atâta ai: prin furci,
mergi spre Dunărea amară.
Te rugăm frumos să curgi.
Sensul versurilor
Piesa este un imn patriotic, un refuz al exilului și un îndemn la construirea unui viitor mai bun în țara natală. Vorbitorul își exprimă hotărârea de a rămâne și de a contribui la dezvoltarea țării, în ciuda dificultăților.