Ca un clopot de gâtul unei oi
Așa atârnam eu de sânul sfânt
Al mamei mele, în al doilea război,
Când s-a petrecut împrăștierea românilor pe pământ.
Ca un clopot de gâtul unei oi
Și mama mă ținea să nu precuvânt,
Căci veneau armatele străine peste noi
Să ne ia popor, să ne ia țară, să ne ia pământ.
Ca un clopot băteam într-o tragică turmă,
Ce-am aflat și ce-am plâns mă ajunge din urmă.
Sensul versurilor
Piesa descrie trauma războiului văzută prin ochii unui copil, legat de siguranța mamei. Evocă sentimentul de pierdere și amenințare la adresa identității naționale.