Făcut-am castelul acesta
Fărâmă legând de fărâmă
Și-acum când e gata, prieteni
Priviți-l ce trist se dărâmă.
Castel pentru numai o noapte,
Iluzie care se sparge
Și viața aceasta ce trece
Și pururea nu se întoarce.
Luați fiecare o parte
Din marea cetate uzată,
Ascundeți cu toții castelul,
Că poate-l refacem vreodată.
Alpiniștii se duc să se culce
În scurta lor viață faimoasă,
Luminile scenei coboară
Și toți vă-ndreptați către casă.
Adânc mulțumiți pentru vremea
Trăită de mult împreună,
Castelul în țândări se sparge,
Plecați și plecăm, „Noapte bună!”.
Și scena acum se-nchină
Scăldată de ultimul brio
Și ca să fim singuri vă spunem
Și „La revedere” și „Adio”.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre efemeritatea momentelor și a relațiilor, comparându-le cu un castel construit rapid și care se dărâmă. Exprimă un sentiment de melancolie și acceptare a finalului, cu un ton de adio.