Bătrân ceasornicar, adus de spate,
Ce vrei să mai repari cu mâna ta,
Când, nici o oră bună nu mai bate
Şi secundarul cade pe podea?.
Tu nu-nțelegi că s-au făcut contracte
Să fie ceasuri doar cu baterii?
Tu nu-nțelegi că orele exacte
S-au demodat şi nu mai pot veni?.
Ce mai repari pendule fără vreme?
Nu vrei, de tot ce-a fost, să te desparţi?
Nepoţii tăi învaţă să te cheme,
Ca din oraş să-ți iei un ceas cu cuarţ.
Ce faci, ceasornicar de modă veche?
Tot mai repari ce este-n veci de veci
Ireparabil fără de pereche
Şi fără sens în veacul douăzeci?.
Eşti tot mai gârbovit pe dioptrie,
Munceşti degeaba, faci exces de zel,
De tine veşnicia nici nu ştie.
Tu eşti vremelnic, eşti un vechi model.
Vremelnicia din bârlog te scoate
Și degetele tale-n van tresar.
Noi n-avem dreptul la eternitate,
Dar nici la timp, bătrân ceasornicar.
Sensul versurilor
Piesa descrie un ceasornicar bătrân care se luptă să repare ceasuri într-o lume modernă, unde tehnologia nouă a înlocuit tradiția. El este un simbol al trecutului, al valorilor perene, dar depășite de prezent.