Am multe observații să vă fac,
nici nu vă trece viața și voi spune,
de ce n-ați dat săracilor cărbune,
să poată merge lumea în alt veac?.
Nici nu era nimic dacă lăsați
să mai consume lumea niște pâine
și nu loveați în ea ca-n bot de câine
ce mușcă fără noimă kilowați.
Ați economisit așa puțin
că uite-acum în galantar se vede
prin zornăitul tragic de monede
c-ați consumat mai mult pentru venin.
Dar, înainte de a încheia, o întrebare,
totuși, cea mai mare, cum nu v-a fost
rușine de popoare că-ntr-un târziu
vor întreba ceva?.
Am multe observații să vă fac,
dar nu știu dacă azi mă mai ascultă
acei ce-n larma larmelor ocultă,
ne-au prefăcut într-un popor sărac.
Și, totuși, mai încerc să vă explic,
nu veți rămâne numai la putere,
situația stelară vă va cere
să vă întoarceți și la postul mic.
Ce veți minți popoarele atunci?
Cum vor veni răspunsurile-n gură
când împrejur va fierbe numai ură
dinspre Eroii amărâtei munci?.
Cum aș putea acum să vă mai schimb
privirea oarbă în privire vie,
ca să vedeți real, nu-n teorie,
ce face neamul vostru. Mai e timp!.
Treziți-vă, treziți-vă acum, priviți
poporu-n ochi, vedeți ce spune și
dați-i șansa regăsirii bune, a
întoarcerii pe-același drum.
Acum, nici observații nu mai am,
îmi e de-ajuns să cred, ca într-o lege,
în faptul simplu că veți înțelege
ce crede pătimitul vostru neam.
Atâta tot de-ar fi și pot să mor,
să văd cum se ridică iar din sine
spre-ncredere și faptele de bine
acest cinstit și răbdător popor.
16/17 dec. 1987.
Poezii cenzurate
Sensul versurilor
Piesa este un strigăt de revoltă împotriva nedreptăților sociale și a abuzurilor puterii. Exprimă speranța într-o schimbare și în redobândirea demnității poporului.