Adrian Păunescu – Ana Maria

Pot toți jurații răi să mă condamne,
Că sunt colectivist sau egoist,
Ajuns și eu în pragul marii toamne
Cu ochii presimțind un vifor trist,
Îți mulțumesc că mi-ai trimis-o,
Doamne,
Ca să mai am motive să exist,
Lumina Anei. Și-a Mariei. Crist.

Sensul versurilor

Piesa exprimă recunoștința față de divinitate pentru trimiterea unei persoane (Ana Maria) care oferă un motiv de a exista. În ciuda dificultăților și a judecăților, prezența acestei persoane aduce lumină și speranță.

Lasă un comentariu