Atunci când sunt necăjit
Mă opresc și plâng în vis
Ghinionu’ îl port cu mine
Nu știu când îi rău sau bine.
Îmi pare rău c-am îmbătrânit
Și anii mi s-au dus
Dar toată lumea m-a bârfit
O vorbă bună nu mi-au spus.
Refren:
Așa sunt zilele mele
Una bună, zece rele
Nu da, Doamne, cineva
Să mă scape de lumea rea
Așa sunt zilele mele
Una bună, zece rele
Nu da, Doamne, cineva
Să mă scape de lumea rea.
Ai, of, lume rea
Blestemată ești
Of, lume rea
De rău mă vorbești
Of, lume rea
Blestemată ești
Of, lume rea
De rău mă vorbești.
Nimeni nu mă vede
Parcă nu exist
De mine lumea se ferește
Și am sufletul trist
De necaz și de durere aș striga la cer
Dar stau și sufăr în tăcere
Că am inima de fier.
Refren:
Așa sunt zilele mele
Una bună, zece rele
Nu da, Doamne, cineva
Să mă scape de lumea rea
Așa sunt zilele mele
Una bună, zece rele
Nu da, Doamne, cineva
Să mă scape de lumea rea.
Ai, of, lume rea
Blestemată ești
Of, lume rea
De rău mă vorbești
Of, lume rea
Blestemată ești
Of, lume rea
De rău mă vorbești.
Refren:
Așa sunt zilele mele
Una bună, zece rele
Nu da, Doamne, cineva
Să mă scape de lumea rea
Așa sunt zilele mele
Una bună, zece rele
Nu da, Doamne, cineva
Să mă scape de lumea rea
Sensul versurilor
Cântecul exprimă tristețea și resemnarea față de o viață plină de greutăți și bârfe. Persoana se simte singură și neînțeleasă, dorindu-și să scape de influența negativă a lumii.