Mai departe nu mai merg
M-am săturat să tot alerg
Mai departe e acum
Vreau să ard ca un chibrit,
Rotocoale mari de fum.
Mai departe am mai fost
Îmi știu viața pe derost
Mai departe stau pe loc
Sunt bolnavul de noroc
Vreau să râd și să mă joc.
Și în loc de cel ce-oi fi
Mai trăiesc încă o zi
Fiindcă nimeni nu va ști
Când m-oi trezi.
Mai departe e-n napoi
Cerul e un prunc din flori
Care râde pan’ la nori
Și se lacrimă în ploi
Peste proști bătrâni ca noi.
Mai departe nu mai merg
M-am săturat să tot alerg
Viața mea abia a-nceput
Și-am să ard ca un chibrit
Ce va fi deja-i trecut.
Și în loc de cel ce-oi fi
Mai trăiesc încă o zi
Fiindcă nimeni nu va ști
Când m-oi trezi.
Mai departe nu mai merg
M-am săturat să tot alerg
Viața mea abia a-nceput
Și-am să ard ca un chibrit
Ce va fi deja-i trecut
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de reflecție asupra vieții și a trecutului. Vorbitorul este obosit de ciclul constant al vieții și își dorește să trăiască prezentul, chiar dacă asta înseamnă o existență efemeră.