Cucule din poieniță
N-ai văzut o mândruliță?
Ochi frumoși, dulce guriță, mândră!
Mierliță de pe cetate
N-ai văzut pe badea departe?
Mult mai stau singură noaptea, bade!
Mândră, mândruliță,
Ia mai dă-mi a ta guriță,
Dulce ca și o frăguță, mândra mea!
Bade, bădișor, de tine mi-e tare dor,
După tine, bade, stau să mor.
Vino, bădiță, hai, mândruliță,
Dorul mă arde-n piept!
Hai, mândruliță, vino, bădiță,
Încă te mai aștept!
De când, bădiță, te-ai dus,
Jeană pe jeană n-am pus,
Inima mi-e foc nestins, bade!
De când, mândruță, am plecat,
Trăiesc cu dor și bănat,
Și în suflet cu oftat, mândră!
Armata-i armată, las’, mândră, mamă și tată,
Și pe frați plângând la poartă, mândra mea!
Eu stau în portiță de un an, te aștept, bădiță,
Și-ți port doru-n inimuța mea.
Vino, bădiță, hai, mândruliță,
Dorul mă arde-n piept!
Hai, mândruliță, vino, bădiță,
Încă te mai aștept!
Măi, bădiță, bădișor,
Să-mi trimiți al tău dor
Și pe soare și pe nori, bade!
Și pe lună și pe soare,
Să-mi trimiți o sărutare,
Dorul greu, dragoste mare, bade!
Mândră, îți trimit și pe ploaie și pe vânt,
Dorul meu și-un sărut, mândruța mea!
Și-ți spun că-ntr-o lună las’, mândră, cazarma-n urmă
Ș-apoi om fi împreună iar.
Vino, bădiță, hai, mândruliță,
Dorul mă arde-n piept!
Hai, mândruliță, vino, bădiță,
Încă te mai aștept!
Dac-ar fi luna o zi, bade, la mine să vii
Și amândoi ne-om iubii, bade!
Luna-i de treizeci de zile și nu pot veni la tine,
Numa’ când ordin îmi vine, mândră!
Să știi, bădișor, că io te aștept cu dor,
Cu vin rece în ulcior, bădița-l meu!
Când m-oi întoarce, vin, mândră, cu dragostea
Ce ți-o port în inimioara mea.
Vino, bădiță, hai, mândruliță,
Dorul mă arde-n piept!
Hai, mândruliță, vino, bădiță,
Încă te mai aștept!
Vino, bădiță, hai, mândruliță,
Dorul mă arde-n piept!
Hai, mândruliță, vino, bădiță,
Încă te mai aștept!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și așteptarea unei iubiri separate de circumstanțe (armată). Ambii îndrăgostiți își exprimă dorința de a se reîntâlni și promisiunea de a rămâne fideli unul celuilalt.