Guta:
Sunt așa de supărat, Doamne,
tare supărat, supărat pe viață rău de tot.
Toate necazurile și toate belele nu le
mai suport, unde merg numai dușmani.
Arde-ar focul de bani și de lume rea!
Sărăcie peste tot, parc-ai da, Doamne, cu foc!
Guta:
Lume rea, lume rea,
Este numai vina ta că ești dușmănoasă, lume și prea rea.
Tu știi să faci numai rău, te cerți cu fratele tău și ai uitat de Dumnezeu.
Adrian:
Sunt așa de necăjit când văd că sunt
dușmănit de oameni ce i-am sprijinit.
Cum să nu fiu supărat când îi văd că
m-au uitat cât de mult i-am ajutat?
Viața n-are cale-ntoarsă și urâtă
și frumoasă, viața-i tare scurtă, dar e și frumoasă.
Eu le am de toate și dușmanul să vorbească.
Adrian:
Sunt așa de supărat, Doamne,
tare supărat, supărat pe viață rău de tot.
Toate necazurile și toate belele nu le
mai suport, unde merg numai dușmani.
Arde-ar focul de bani și de lume rea!
Sărăcie peste tot, parc-ai dat, Doamne, cu foc!
Adrian:
Lume rea, lume rea,
Este numai vina ta că ești dușmănoasă, lume și prea rea.
Tu știi să faci numai rău, te cerți cu fratele tău și ai uitat de Dumnezeu.
Guta:
Lume rea, lume rea,
Este numai vina ta că ești dușmănoasă, lume și prea rea.
Tu știi să faci numai rău, te cerți cu fratele tău și ai uitat de Dumnezeu.
Adrian:
Lume rea, lume rea,
Este numai vina ta că ești dușmănoasă, lume și prea rea.
Tu știi să faci numai rău, te cerți cu fratele tău și ai uitat de Dumnezeu.
Sensul versurilor
Piesa exprimă supărarea profundă a interpretului față de greutățile vieții, trădarea prietenilor și sărăcia omniprezentă. Este un strigăt de frustrare și dezamăgire față de o lume percepută ca fiind rea și plină de dușmănie.