Singurel sunt, Doamne, singurel
Și sufletul meu e tot la fel
Chiar și-o vorbă rea de-aș auzi
Poate că la viață m-aș trezi.
Singurel sunt, Doamne, pe pământ
Nimeni nu-mi spune un cuvânt
Am rămas doar cu visele mele
Și nu-mi doresc decât o mângâiere.
Singur pe lume, un suflet pierdut
Pe cine am iubit m-a uitat de mult
Nu există nimeni care să mă creadă
Ochii să-mi vadă triști și lăcrimând.
Singur pe lume, un suflet pierdut
Pe cine am iubit m-a uitat de mult
Nu există nimeni care să mă creadă
Ochii să-mi vadă triști și lăcrimând.
Singurel sunt, Doamne, singurel
Și sufletul meu e tot la fel
Chiar și-o vorbă rea de-aș auzi
Poate că la viață m-aș trezi.
Singurel sunt, Doamne, pe pământ
Nimeni nu-mi spune un cuvânt
Am rămas doar cu visele mele
Și nu-mi doresc decât o mângâiere.
Noaptea târziu, mă gândesc la tine
Printre mii de lacrimi și mii de suspine
Număr zilele scrise în calendar
De când ai plecat, eu plâng în zadar.
Noaptea târziu, mă gândesc la tine
Printre mii de lacrimi și mii de suspine
Număr zilele scrise în calendar
De când ai plecat, eu plâng în zadar.
Singurel sunt, Doamne, singurel
Și sufletul meu e tot la fel
Chiar și-o vorbă rea de-aș auzi
Poate că la viață m-aș trezi.
Singurel sunt, Doamne, pe pământ
Nimeni nu-mi spune un cuvânt
Am rămas doar cu visele mele
Și nu-mi doresc decât o mângâiere.
Singurel sunt, Doamne, singurel
Și sufletul meu e tot la fel
Chiar și-o vorbă rea de-aș auzi
Poate că la viață m-aș trezi.
Singurel sunt, Doamne, pe pământ
Nimeni nu-mi spune un cuvânt
Am rămas doar cu visele mele
Și nu-mi doresc decât o mângâiere
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de singurătate și dor. Naratorul se simte abandonat și tânjește după o mângâiere, fiind copleșit de amintirea persoanei iubite și de suferința provocată de absența acesteia.